Despărţirea

motto: "I'm so fine, I could just fuck Myself."

Oboseala m-a împins înapoi în patul ei. Am căzut precum o pernă printre cearceafuri, am respirat de cateva ori cu ochii închişi şi genele tremurânde, apoi am adormit cu gândul la parfumul pe care-l lăsase fără voie printre pliurile de mătase.

Te-ai trezit când ţi-am mângâiat părul. Am răsucit o buclă, am adus-o mai aproape şi m-am alintat cu mirosul de lavandă pe care-l iubesc atât de mult. "Te-ai intors", spun zâmbind. Ce bine. "Am crezut că te-am pierdut, ştii?". Imi arunc braţele în jurul tău într-un gest de posesiune materială. Închid ochii într-un efort de a le opri, dar lacrimile erau demult acolo, aşteptând răbdatoare primul moment de slăbiciune: se prelungesc deja pe faţă, apoi cad, una câte una, pe sânii tăi goi, asemeni unor sărutări calde care cer iertare.

Cu mâinile tremurânde îi caut căldura trupului: îmi alin durerea cu pielea ei fină, îmi curm setea cu lacrimile ei sărate. 'Imi plăcea, ştii?', era un bărbat tînar, drăguţ, bun, ne-am fi iubit, am fi trăit...

Mă doare când imi spui aşa ceva. Simt un fior rece pe spate şi trebuie să mă ridic. Mă reazăm de marginea patului, aprind o lampă. Sub şocul luminii camera dispare, apoi începe încet-încet să se contureze în fragmente şi umbre. Aprind o ţigară. Ochii mi se fixează pe oglinda ce bârfeşte camera: un pat mare, două lămpi, două măsuţe, o femeie fumând în pat, o femeie frumoasă, o femeie senzuală, inteligentă, independentă, care nu-şi complică viaţa cu a altora.

'Te iubesc.'

"Ştiu."


Dedicat celor care trăiesc o eternă şi intensă relaţie de dragoste cu sine.