Kill the bastard!!

In THE mood

Arta de a fi câine

urmasii lui Dedal

http://www.photosite.pl/aviation/

teoria ascensiunii si a inaltimilor

14 etaje + casa liftului + 180 cm

Teoria sustine ca semnalul ti se va propaga spre destinatar in conditii optime daca elipsoidul Fresnel 1 este neobturat. Cum majoritatea obstacolelor se gasesc pe terra ferma, deductia logica este ca vei cauta un punct cat mai inalt atunci cand iti emiti mesajul.

inaltimea odata atinsa, cei 180 de cm pana la nivelul ochiului devin neglijabili

mesajul nu va influenta cu nimic migratia ritmica a musuroiului, poti doar spera ca-i va imbunatati cu putin functionarea. Devii un intermediar intre doua puncte aflate in miscare. Tu esti cel fix (relativ, desigur).

Nu vei fi nimic altceva decat un repetor. Activ prin definitie, insa pasiv ca principiu de functionare.

Nu ramane decat povestea unei ascensiuni precoce, a carei utilitate nu se poate verifica decat pe termen lung.

Nu ramane decat jocul zglobiu al vantului pe sub tricoul folosit deja in atatea alte ascensiuni, ascensiuni a caror utilitate se va dovedi pe acelasi termen nejustificat de lung.

Depinzi de musuroi si de vant. Musuroiul te va folosi chiar si la inaltimea la care esti, iar vantul iti va aduce aminte cum sa te bucuri de maruntisuri.

Chiar si cu propria utilitate pusa sub semnul intrebarii, vei ajunge sa te dai in vant dupa inaltimi.

Liberarea este supraapreciata.

Danny the dog

Romanian Civil Aviation Authority

Limitations:
fucking none
sky is the limit


intr-o zi de 13, ca sa fie cu noroc...

hai liberare

MisEry

La stop

Nu te uita înapoi. Stânga sau dreapta nici nu există. Nu! Nimic nu te urmăreşte, nu există nimic care să te prindă din urmă.
Doar înainte. Şterge parbrizul şi mergi mai departe. Clipeşte şi privirea ţi se va limpezi dintr-o singură mişcare. Înaintea ta este doar viitorul.
Acum repeta.

De langa cana cu ceai..

..de pe noptieră, tolănit in canapeaua albastră, cu geamul apropiat ca nu cumva răcoarea serilor de toamna să pătrunda până în suflet, permiţi visului să deturneze înca o dată realitatea.
Învăluit în nostalgia de octombrie, poţi să te inchipui întins pe malul mării într-o dimineaţă fierbinte de vară: înconjurat de nisipul crocant care se lipeşte de pielea arsă de soare, şi de foşnetul valurilor. Să laşi apa să te înconjoare ca o mătase verde-albăstruie, să dansezi cu peştii şi să admiri zborul pescăruşilor.
Să stai pironit pe nisip minute întregi în aceeaşi poziţie şi să ajungi să-ţi doreşti să te poţi întoarce pe o parte dar să te recunoşti învins de o forţă necunoscută care îţi amorţeşte orice mişcare. Să rămâi prizonierul razelor de soare care în curând îţi vor arde pleopele şi fiecare centimetru pătrat de piele.
Sau poţi să stai liniştit şi să admiri toamna pe care ai aşteptat-o cu atâta ardoare