vineri, septembrie 29, 2006

Exerciţiu


Concentrază-ţi privirea asupra unui singur punct. Încetează să mai bagi de seamă împrejurimile. În micul univers pe care tocmai l-ai creat, impune propriile tale reguli. Pune-ţi imaginaţia la încercare:

1. Orice nu e verde e albastru
2. Orice are valuri e apa
3. Tot ce se vede clar are buline
4. Clarul e o noţiune la îndemâna oricui
5. Prădătorul poate merge pe apă
6. Răutatea ajută la plutit

Acum continuă de unul singur.
Bună dimineaţa!

Etichete:

joi, septembrie 28, 2006

În tren

Am văzut un spiriduş. A apărut pur şi simplu în colţul ferestrei, cu nasul proptit în curbura ramei. Avea ochii verzi şi nasul mare şi rotund - pufos fără să fie flasc şi jucăuş fără a fi rigid. Era nespus de vesel. Mi-a zâmbit şi apoi a dispărut grăbit. În locul lui au apărut din nou câmpiile nesfârşite şi stâlpii de telegraf fluturând prin faţa ferestrei. Mi-l închipui pe micuţ traversând trenul şi reapărând la ferestrele de pe partea cealaltă a coridorului, venind de data asta de sus: mai întâi tichia verde, scuturând un ciucure alb, şi abia apoi zâmbetul contagios.

Spiriduşul vernil care aduce zâmbetul pe faţele călătorilor eterni.

Etichete:

luni, septembrie 25, 2006

Omizi şi vise lucide

Seara se lăsa încet. Părea că nimic nu mai avea rost să se grăbească de vreme ce lumina dispărea inevitabil. Liniştea începea să capete consistenţă. Asemeni unui punct întunecat de pe cer care se materializează într-un bolovan pe măsură ce se apropie de pământ. Când dl Zzz.. îşi recăpătă cunoştinţa avea senzaţia că se afla sub o stâncă uriaşă care-i presa toate organele. Deschise un ochi şi, încet-încet, pata verde care-i inundase privirea în primul moment se restrânse şi se transformă într-o faţă co ochi mAAri şi zâmbetul descurajant de larg.
"Ce faci?"
"Visez!?"
"O, nu-nu-nu! Imposibil! E trecut de mult de ora prânzului şi aproape toate frunzele de nuc sunt uscate!"
Amintirile i se învălmăşeau domnului ZZZ.. în cap...Enigma Dragostei...libelulele fantastice...nuvelele PădURICELului...Turiştii de Lemn...Şcoala de Weekend...ziarul care-l izbise cu atâta putere...se simţea încă confuz! Acum se explica amorţeala aceea cumplită. Încercă să se ridice. Ochii imenşi îl urmăreau cu atenţie.
"În ce zi suntem?", încercă el să o facă utilă
„Septembrie. Ţi-e frig? Aş putea să-ţi dau una din vestele mele” spuse omida şi se pregăti să dezbrace una dintre vestele care-i acopereau fiecare dintre segmentele corpului.
„Nu! – încercă el să o oprească – N-ar fi corect. Ar însemna să-ţi fie ţie frig apoi”
„Nu-i nimic. Am o familie vestită! Aş putea împrumuta oricând alta de la unul dintre fraţii mei. Sunt foarte generoşi!”. Dl Zzz... rămase uimit de exactitatea replicilor ei. „Fie! – spuse Omida – atunci am să te încălzesc chiar eu” Şi ţânţarul nici nu apucă să se ferească când simţi îmbrăţişarea pufoasă o omizii care-l înfioră mult mai mult decât şi-ar fi permis de obicei. Mirosea a ceai cald de păpădie şi avea ceva din inocenţa fecioarelor de mai. „Cine eşti?” întrebă ea deodată iar dl Zzz... tresări. Ce-ar fi putut despre el? Că a supravieţuit atunci când alţii l-au crezut mort? Că ştia atât de multe poveşti dar n-a avut niciodată bucuria de a le fi trăit el însuşi? Că nimic din ştiinţa lui nu era autentic? Cu toate astea...în braţele omizii gândurile lui începeau să aibă răspuns. Niciodată nu se simţise atât de în siguranţă. Încercă să-şi imagineze propria lui poveste de dragoste alaturi de tânăra Omidă. Ea – iubirea crudă, încă nedescoperită, el – căutătorul de comori, amândoi în căutarea Absolutului, mână-n-mână-n-mână-n-mână...se întoarse să-i mai privească o dată ochii mari şi o simţi îndepărtându-se cu viteză, absorbind întreg peisajul într-o mică tornadă care-l lăsă pe Zzz.. într-un spaţiu vid, înconjurat de o voce tunatoare: „Ieşi afară! Întoarce-te la nepoveştile tale şi lasă visarea acelora care ştiu să o facă! N-ai cum să te prefaci! În Dragoste cel mai important e să trăieşti clipa de acum, nu pe cea care va urma. Ţânţarule!”

Afară din vis, lumea domnului Zzz..redeveni mică şi întunecată. Când se trezi de-a binele, văzu frunze mari şi ruginii plutind deasupra lui în lumina caldă a dimineţii.

Etichete:

joi, septembrie 21, 2006

viata ca o delegatie (roz)


sau ca un sir de delegatii (cacofonico-roze)

Pe la inceput te minunezi de orice nimic si esti foarte usor impresionabil(a).

Nu-ti ia prea mult pana incepi sa te plictisesti.

Accidentele ti se intampla mai degraba pe drum decat la destinatie...

Mereu incearca altcineva sa-ti planifice traseul...

Uneori iti face si rezervare...

Atunci insa trebuie sa gasesti o modalitate eleganta de a refuza "serviciul".

Oricat de vagauna ar fi locul in care ajungi, tii neaparat sa faci POOOZE.

O gusti cu adevarat numai cand inveti sa nu te mai grabesti si sa te bucuri de peisaj.

Si cel mai important...

Orice ai face...

Ai grija sa-ti justifici cheltuielile!

Ca nu cumva sa iesi pe datorie la Final.

Hai final frumos si cat mai incolo!

Etichete:

joi, septembrie 07, 2006

teoria visarii

Vis s.n– (lat. Visum) Activitate psihica nedirijata care se manifesta in somn, mai ales in stadiile mai putin profunde, si a carei amintire se pastreaza uneori dupa trezire. In vis se pot manifesta diferite procese psihice: reprezentari (in special vizuale dar si auditive, chinestezice etc.), emotii, forme de gandire si de limbaj.

fig. - Inchipuire, imaginatie,irealitate, meditatie, visare, aspiratie de nerealizat, iluzie desarta, dorinta arzatoare, nazuinta.

Oare cum incepe visul? La fel de simplu si tacut ca zborul unei pasari monocrome pe cerul plin de zgomot alb al unei minti nelinistite?

PS: "Viseaza androizii oi electrice?" Philip K. Dick

Etichete:

luni, septembrie 04, 2006

teoria insomniei

ca simptom al depresiei

NU incercati asta acasa!

de vreo... suta de ani sa zic? incoace mai marii medicinei au cazut de acord ca nu este recomandat sa tratezi simptomele ci mai degraba sa inlaturi cauza. ok, pana aici totul relativ logic si simplu...

sa analizam un pic problema inginereste:

vom defini incarcarea relativa nervoasa ca raportul dintre numarul real si pozitiv al intamplarilor deprimante din unitatea de timp si numarul maxim admis (functie de subiect, adica de rezistenta fiecaruia, desigur):

NERVI_rel=N_depresii/t/N_depresii_max/t, implicit => Nd/Ndmax;

astfel, de la o zi la alta te poti gasi din ce in ce mai aproape de pragul fatidic (100%). De fapt, daca vom continua sa analizam problema inginereste, dificultatile apar abia atunci cand depasesti pragul cu o valoare pozitiva infinit de mica...

Astfel, cand ti se pare ca semnalul de la Mos Ene este prea slab (este inecat in zgomot) si receptia scade calitativ sub pragul standard (8 ore/noapte)...



Si refuzi sistematic sa mai visezi in vreun fel,

Verifica intai cablul de semnal. Daca nu-i aproape, da-i un telefon.

Si daca refuza sa raspunda, orice ai face, NU administra Stilnox, deoarece trateaza doar un simptom.

Administreaza clorhidratul esterului dimetil-amino etilic al acidului 2-clor-4-dimetilamidosulfonilfenoxiacetic !!! (numai pentru cunoscatori)

Hai liberare!

Etichete:

vineri, septembrie 01, 2006

Rarau

24 august 2006
varful Rarau

altitudine: 1646 m
Coordonate WGS 84:
-UTM/UPS: 35T 0392382 5256933
-hddd mm ss.s: N 47 27 25.0 E 025 34 20.0

Mi se cere sa ma legitimez in fata ultimului model de paznic permanent al site-ului GSM


Din fericire, ne-am inteles destul de usor. In fond, amandoi aveam privirea inteligenta si ne exprimam cu dificultati.

hai liberare

Etichete: