teoria insomniei

ca simptom al depresiei

NU incercati asta acasa!

de vreo... suta de ani sa zic? incoace mai marii medicinei au cazut de acord ca nu este recomandat sa tratezi simptomele ci mai degraba sa inlaturi cauza. ok, pana aici totul relativ logic si simplu...

sa analizam un pic problema inginereste:

vom defini incarcarea relativa nervoasa ca raportul dintre numarul real si pozitiv al intamplarilor deprimante din unitatea de timp si numarul maxim admis (functie de subiect, adica de rezistenta fiecaruia, desigur):

NERVI_rel=N_depresii/t/N_depresii_max/t, implicit => Nd/Ndmax;

astfel, de la o zi la alta te poti gasi din ce in ce mai aproape de pragul fatidic (100%). De fapt, daca vom continua sa analizam problema inginereste, dificultatile apar abia atunci cand depasesti pragul cu o valoare pozitiva infinit de mica...

Astfel, cand ti se pare ca semnalul de la Mos Ene este prea slab (este inecat in zgomot) si receptia scade calitativ sub pragul standard (8 ore/noapte)...



Si refuzi sistematic sa mai visezi in vreun fel,

Verifica intai cablul de semnal. Daca nu-i aproape, da-i un telefon.

Si daca refuza sa raspunda, orice ai face, NU administra Stilnox, deoarece trateaza doar un simptom.

Administreaza clorhidratul esterului dimetil-amino etilic al acidului 2-clor-4-dimetilamidosulfonilfenoxiacetic !!! (numai pentru cunoscatori)

Hai liberare!