adnilgo ni

Priveste-te in oglinda. Indrazneste! Saluta-te cu familiaritate. Tutuieste-te chiar!
Oglinda nu are rama; nu incepe si nu se sfarseste. Sau..da, da, are rama, construita cu atentie si indemanare, insa calitatea geamului lasa de dorit iar imaginea pe care o reflecta are trasaturile un ui personaj grotesc, de nerecunoscut, asemeni unui cadavru fata de omul odinioara viu. Sau poate ca tu ai murit intre timp fara sa-ti dai seama. Nici mortii nu stiu nimic despre starea lor. Poate ca sunt doar urme pe trupul tau, precum cele lasate de ceraceaf dupa un somn lung si profund. E ceva acolo care te face sa vezi lucrurile altfel.
Esti tu - cel care odata a plans, a ras, a mintit sau a marturisit, cel care va crede sau va refuza adevarul de mii si mii de ori de acum inainte, intepenit pe filmul nevazut al oglinzii. Ochi vesnic treaz, deschis inauntru, hotar in afara.