despre omuL din luna
sa fim seriosi?
hai mai bine sa nu fim!
pai... cam ce stim despre el?
e macar un el?
sau e o ea?
oare are vreun nume?
daca nu are, ce nume i-ai da?
oare are o familie?
daca ar avea familie, ar fi capul ei sau doar vreun var distant?
cam cum ar arata zilele lui?
oare cu ce s-ar ocupa?
are hobby-uri?
pasiuni, poate?
obsesii?
cam ce feluri de mancare i-ar placea?
ar fi mancacios, sau vreun schilod cu privire galesa?
cam care ar fi culoarea lui preferata? :))
cam ce meserie ar avea?
doctor?
avocat?
pictor?
poate arhitect?
sa ni-L imaginam cu ochelari rotunzi cu rama subtire pe varf de nas?
o fi el intelecual?
sau doar vreun muncitor necalificat?
o fi el vreun visator incurabil?
sau poate vreo fata stearsa si anosta cu program zilnic de la 9 la 17?
exercitiu de imaginatie:
cam care ar fi povestea lui/ei?
:) Hai liberare!
Etichete: Cody
Publicat de cody la 11:59 p.m.
8 Comentarii:
inainte de a ma conforma exercitiului de imaginatie intreb: suntem siguri ca exista? si doi: suntem siguri ca e om?
Pai normal ca exista, cum sa nu existe? Poate e doar un "post", un "job" mai degraba. Ma intrebam cam care ar fi semnalamentele individului care a candidat (si a fost acceptat, desigur) pe acest post. Si, desigur, apar alte intrebari: Oare este el/ea fericit pe acest post? E trist sau e vesel? O fi el singur sau o avea fani, oameni care-l sustin? Daca ar fi singur (prin definitie) oare se complace in situatia asta? Daca ar avea fani, oare s-ar comporta ca o celebritate si cum l-ar sustine fanii sai? Oare ce i-ar spune scrisorile de la fani?
Pana-n luna si-inapoi... :))
OK, pai atunci eu zic asa: cum existenta fetei nevazute a lunii e oarecum incerta, putem presupune ca, in fapt, luna e un mare lighean (deci nu o sfera, ci doar o jumatate din ea, aceea pe care o putem vedea cu ochiul liber), pe care un binevoitor il sustine pe bolta cereasca, ascunzandu-se in saptele respectivului lighean pentru a nu fi observat de fanii lui Mos Craciun. Nu e nici trist nici vesel (a fost la inceput, plin de entuziasm, care a mai palit din cauza monotoniei); in schimb se simte onorat si mandru caci are o asemenea misiune.
De scrisorile de la fani a invatat sa nu se mai sinchiseasca, avand ambele maini ocupate cu luna. In plus, sunt mai mereu semnate de catre niste lunatici cu un stil imposibil de descris.
:)))))))))))))))))))
Deci... recapitulare:
E un singuratic pe un post plin de raspundere. Deci se poate numi realizat pe plan profesional. Deci e mandru.
Insa lucreaza mereu in schimbul de noapte si este singur, ceea ce, cum ai spus, ii cam omoara entuziasmul.
Fanii intr-adevar, se pot dovedi cam dati peste cap. Bagajele emotionale ii imping sa abereze mai ceva ca in aceste randuri, ceea ce il cam baga in sperieti pe omuL nostru. El nu-si mai verifica demult corespondenta, s-a cam detasat.
Variatiile circadiene sunt un vis indepartat pentru el, tot ce cunoaste acum este noapte. Are probabil pielea alba, pupile dilatate mai tot timpul. Poate asta il ajuta sa observe detalii ce scapa privitorului de rand, se amuza teribil observand spectacolul de sub el.
O fi existand vreo urma de intelepciune in comportamnetul sau... dracu' stie... Sau poate "lucrand" ce lucreaza el o fi descoperit vreo concluzie care scapa oricaruia dintre fanii sai. Tocmai de aia tace.
Sau poate pur si simplu nu mai are nimic de spus. :)))))
Noapte buna? :)
Problema este legata de perspectiva, desigur. Privit de jos, in cazul in care ar putea fi zarit, omuL nostru ar parea un monstru albinos, cu ochi mari si degete lungi, prevazute cu ventuze (ca sa sustina marginea "ligheanului", cum de ce?). Dar intrebarea este cum am parea noi, privitorii sai, zariti de acolo din adancul spatiului?
Noaptea este facuta pentru vise, ziua pentru activitati fizice si cerebrale. Dar daca in noaptea vesnica atinsa totusi necontenit de lumina soarelui, munca e continua si visele nu sunt permise? N-am parea noi, cei de aici, niste omuleti caraghiosi si ridicoli?
Dar daca omuL si-a dat seama de diferenta de perspectiva?...N-ar fi acesta un motiv destul de serios pentru a pastra distanta?
hehe... trebuie sa recunosc ca o cam luam pe aratura. Eu mi-l imaginam chiar printre noi. Poate chiar am trecut pe langa el pe strada. Insa el ar fi omuL din luna. Nu neaparat ca sustine un obiect, ci mai degraba sta cu gandul acolo si la nimic altceva. Un fel de visator, unuL dintre noi. Cu un CV, cu pasiuni, cu preferinte, chiar cu o poveste in spate. Un fel de strain :) pe care il observi mai mult absent decat prezent. Detasat, cum spuneam amandoi.
La capitolul imaginatie insa, banuiesc ca am putea vedea orice, nu? Banuiesc ca ar putea dirija atat apogeul cat si perigeul lunii si ar lucra 365/31. Insa nu e nimic ridicol in a te lasa furat(a) de cate o visare razleata, iar omuL nostru ar fi un fraier sa renunte la asa ceva, indiferent de bagajul lui genetic, chiar de ar avea statut de nemuritor.
Iar distanta si-a pastrat-o dintotdeauna, prin definitie. Fiindca in descrierea job-ului scrie ca trebuie sa poti opera in conditii de stres si alienare. Sub termene limita stranse, desigur.
Nu cred ca si-ar pastra distanta din cauza diferentei de calibru. El n-ar fi niciodata arogant, s-ar bucura chiar si de cea mai mica fiinta, chiar daca ar fi coplesit de raspunderi.
Si, desigur, nimeni n-ar sti sa spuna "noapte buna" ca el. :)))))))
Ei, scuze atunci ca am incurcat borcanele...Fie! Am sa fiu atenta si poate am sa-l observ si eu pe omuL de e luna (e unul singur sau o serie? - ca nu ma pot abtine sa nu intreb).
Cat despre a spune "noapte buna"...nu-l invidiez deloc! Dupa cum ne-a invatat prietenul nostru Milos Forman, noaptea e cum vrea ea chiar daca noi o numim buna..
Oricum ar fi, sa visam frumos in continuare!
Sau cum ar spune altcineva... sa visam ciudat :)
Trimiteți un comentariu
< Înapoi la portocale