joi, iunie 22, 2006

Lectia de nesimtire

In sfarsit acasa!! Ma mir ca nu sangerez din toate incheieturile din cauza asalturilor la care au fost supuse simturile mele!

Propun sa nu mai fim atat de atenti la lucrurile din jurul nostru, la realitatea cotidiana. La ce bun? "Imagineaza-ti ca esti intr-un loc frumos" - un sfat sanatos si bun de urmat. Imi imaginez: e frumos! Nu exista locul respectiv, dar ar putea foarte bine exista. In mintea mea se afla cele mai frumoase destinatii de vacanta. Si atunci la ce bun sa-mi mai chinui ochii cu genialitatile urbane care ma inconjoara?

Imi permit o mica ipoteza (poate din cauza gazelor de esapament, sau poate de la aroma suava a colegului de bara si transpiratie din 66): cred ca ceea ce-i strica pe oameni este creierul. Nu faptul ca la multi NU exista, ci faptul ca AR TREBUI sa fie acolo si totusi nu e! Natura e geniala si nu are nevoie de creier ca sa fie asa. Animalele la fel si nu au nevoie de prea mult pentru asta - scurt si la obiect, cum ar veni (sau "no hidden catch" ca sa fim in ton cu evenimentele).
In schimb oamenii...
Ochii vorbesc, sprancenele, buzele...vorbesc despre lucruri ascunse dincolo de orice ratiune si atunci sunt mai geniale ca oricand.
Un corp fara creier, care sa stea pur si simplu ar putea fi ceva frumos: creatia perfecta a lui Dumnezeu, opera de arta. Dar nu! A trebuit sa aiba si minte care sa-i sugereze sa mestece seminte in mijlocul strazii, sa se inveleasca cat mai stramt cu putinta in carpe colorate tipator, sa mearga mult si sa asude, sa se agite, sa strige si sa inghionteasca. Sa se umple de iritare si de resntimente pe care apoi sa le reverse la intamplare dar deloc intamplator.

Eu asa ceva refuz sa mai vad!

Da, stiu, exagerez. In plus ipoteza mea este foarte foarte usor de daramat. Argumentele sunt ca si inexistente si in plus discursul are multe defecte. Dar imi va tine racoare pana maine dimineata cand imi voi gasi curajul sa o invit la un ceai cu gheata si-o zbenguiala trecatoare pe domnisoara suava care-si va lipi atat de inocent rotunjimile bustului de mana mea si se va lasa leganata usor pe sinele tramvaiului fara cai...

Cum era? AMR-ul va rog!!

Etichete:

1 Comentarii:

Anonymous Anonim a spus...

in primul rand omul a fost perfect dar Eva a fost cea care a stricat totul...
AMR 7 zile pana la iesire, AMR 45 zile pana la Dunare si BS... si mai sunt multe...

3:14 p.m.  

Trimiteți un comentariu

< Ύnapoi la portocale