Coji de portocale: iulie 2006

luni, iulie 31, 2006

aripi

100 de ani de la zborul legendar al lui Vuia...

ROIAS 2006

in zilele de 29 si 30 iulie Dobrogea nu a visat nici frumos, nici urat, nici macar ciudat.

Dobrogea a visat la inaltime si la inaltimi.

si timp de doua zile diferentele dintre oameni s-au estompat, am visat cu totii la inaltime, ne-am minunat, am aplaudat si am admirat. Am respectat. Ceva. Un vis. O aspiratie.

Spectacol pe cer:

Hai liberare si vise inalte!

Etichete: Cody

duminică, iulie 23, 2006

si daca...

-ai merge spre est intr-o "masina" asemanatoare unui oltcit cu o viteza medie de 80 km/h timp de 12 ore...

-odata parcursa distanta respectiva ai ramane pe loc (la "destinatie")...

-si presupunand ca ziua este mai lunga decat noaptea (suntem in mijlocul verii, abia am trecut de solstitiu)...

Vei putea spune ca noaptea urmatoare ti-o vei fi lungit cu 34 de minute, 29 de secunde si 70 de sutimi.

Si cum in unele nopti fiecare secunda conteaza...

Sa mai zica cineva ca ingineria si romantismul n-au nimic in comun!

Sau cum imi place mie sa spun... ironia si stiinta merg mana in mana :)

Hai liberare!

Etichete: Cody

duminică, iulie 16, 2006

despre omuL din luna

sa fim seriosi?
hai mai bine sa nu fim!

pai... cam ce stim despre el?
e macar un el?
sau e o ea?
oare are vreun nume?
daca nu are, ce nume i-ai da?
oare are o familie?
daca ar avea familie, ar fi capul ei sau doar vreun var distant?
cam cum ar arata zilele lui?
oare cu ce s-ar ocupa?
are hobby-uri?
pasiuni, poate?
obsesii?
cam ce feluri de mancare i-ar placea?
ar fi mancacios, sau vreun schilod cu privire galesa?
cam care ar fi culoarea lui preferata? :))
cam ce meserie ar avea?
doctor?
avocat?
pictor?
poate arhitect?
sa ni-L imaginam cu ochelari rotunzi cu rama subtire pe varf de nas?
o fi el intelecual?
sau doar vreun muncitor necalificat?
o fi el vreun visator incurabil?
sau poate vreo fata stearsa si anosta cu program zilnic de la 9 la 17?

exercitiu de imaginatie:

cam care ar fi povestea lui/ei?

:) Hai liberare!

Etichete: Cody

miercuri, iulie 12, 2006

:)

E ciudat felul in care amintirile se transforma in gesturi.
Nu e vorba despre o schimbare brusca sau de o prefacere radicala. Pur si simplu momete obisnuite, care nu se remarca prin absolut nimic iesit din comun, isi pastreaza savoarea nealterata peste timp. Se infiltreaza in suflet, prind radacini si infloresc de fiecare data cand realitatea se aseamana catusi de putin cu cea din ziua in care au aterizat acolo. In mod paradoxal, desi parcurge drumul invers al re-memorarii, aroma unor astfel de momente patrunde in nari la fel de proaspata si de consistenta precum cea a cafelei in diminetile somnoroase.
Orice linie din realitate se deformeaza si prinde din nou contururile desenate in memorie. La fel de usor ca un fulg care mangaie pielea, amintirile revin la suprafata si gadila simturile. Iar surasul nu intarzie sa apara. Fara un rost aparent, fara nici un sens pentru cei din jur care raman in urma, prinsi intr-o realitate mult mai putin prietenoasa in care visele si visarile nu-si au locul.
De ce-ai parea surprins de felul in care lumina patrunde printre frunze daca soarele rasare in fiecare zi? Ce forme noi ai mai putea descoperi?
Zambesc cand scriu aceste randuri. Si pentru ca zambesc, nu-mi ramane decat sa multumesc vietii pentru ca e asa cum e.

Etichete: Claudita