joi, august 31, 2006

inalta tensiune


20 kV... parca
indeajuns cat sa te tina incordat(a)

:)

hai liberare

Etichete:

marți, august 29, 2006

Domnul Zzz.. are ghinion (varianta necenzurata)

Prietenului meu Cody, cu drag :)


Domnul Zzz.. era multumit. Nu avea nici un motiv sa nu se simta asa. Arsita zilei trecuse. De-acum se putea plimba linistit pe orice parte a frunzelor leganate de adierea inserarii. La marginea padurii cateva ochiuri de apa supravietuisera calatoriei inevitabile spre straturile superioare si ramasesera sa intretina atmosfera umeda care-i prindea atat de bine domnului Zzz..
In curand avea sa inceapa vanatoarea. Ooo, da! Inca de dimineata domnul Zzz.. auzise sunetul acela ingrozitor care facea sa vuiasca padurea si cutremura fiecare fir de iarba. Vazuse sclipirile metalice ale masinariei infernale care se afunda in padure, spre Micul Luminis, si apoi structurile acelea ciudate, ca niste musuroaie imense si ascutite, colorate strident, inaltate incet dar sigur in acompaniamentul unor voci pe diferite tonuri. Iar pentru domnul Zzz.. asta insemna un singur lucru: o cina copioasa. Iubea luna august si turistii de week-end, fara a fi in totalitate constient de acest lucru. Se hranea cu prezenta lor in PadURICEa FERMECATa.
Invatase limba oamenilor cu multi ani in urma, la un curs intensiv de la Scoala de Lemn, iar de atunci toata treaba lui era sa traduca in limba padurii povestile Turistilor de Week-end si sa le interpreteze intr-un mod cu totul si cu totul original. Asa cum facuse si cu povestea celor doua libelule. In ciuda aparentelor, treaba aceasta nu era una usoara. Oamenii nu aveau mereu chef de vorba; alteori deschideau gura numai pentru a repeta unele lucruri vechi si plictisitoare si uneori, asta era culmea!, in variante asa de indepartate de cea originala, incat domnul Zzz.. era nevoit sa-si infunde urechile cu fire de praf si seminte de mac. Era mare lucru sa stii cum sa te apropii de oameni ca sa le poti sorbi ideile, cum sa zumzai ca sa-i provoci sa rosteasca cele mai intime ganduri si cand sa-i ciupesti ca sa le provoci cele mai neasteptate reactii [iar domnul tantar era un adevarat maestru. Volumele sale de nuvele adaptate din povestile Turistilor de Week-end erau dintre cele mai citite din PadURICEa FERMECATa].
Exact la momentul potrivit, domnul Zzz.. se desprinse de pe frunza de nuc si porni vanatoarea*. Se indrepta spre locul acela plin de lumini, agitatie si povesti proaspete. Plana usor si savura fiecare moment. Patrunse in Micul Luminis, isi incorda usor aripile si ocoli primul cort. Chiar cand se pregatea sa faca dreapta si sa se indrepte spre prima victima auzi un fosnet in spatele sau. Isi intoarse privirile si ramase consternat: nici nu observase Omul care se intorcea acum dinspre tufisuri, aranjandu-si cureaua pantalonilor si strangand in mana un teanc gros de hartii tiparite. Era atat de aproape incat coliziunea era inevitabila. Incercand un viraj brusc, dl Zzz.. abia avu timp sa vada ziarul care venea spre el cu o viteza ametitoare. Inainte de a-si pierde cunostinta mai apuca sa gandeasca: "Cred ca am fost descoperit. Am aflat atatea secrete si-acum dispar odata cu mine. Cine va mai putea dezlega misterul Dragostei? Poate ca nu e intotdeuna un avantaj sa stii foarte multe.."


*In editia originala "atacul"

Etichete:

joi, august 24, 2006

knock knock... who is it?

Nimic mai intimidant si nimic mai captivant decat misterul unei usi inchise. Parte cale de comunicare si parte zid de lemn, usa in sine este mai putin un obstacol, ci mai mult un avertisment: "Deschide-ma sau nu, oricum vor fi consecinte."

Iata de ce chiar si tu, macar o data in viata, ai ascultat cu infrigurare zgomotele si vocile din spatele unei usi, incercand poate chiar sa arunci si cateva priviri prin gaura cheii.

Si parca intreaga forta a usii sta in acea bucata de metal numita clanta. Inainte sa deschida o usa, omul simte nevoia sa-si indrepte intreaga atentie unui maner de metal: il priveste, il asculta, il atinge incercand parca sa-i afle intentiile. Apoi urmeaza ritualul manevrarii clantei: in functie de cum o apasa, trimite dincolo de usa un mesaj mai mult sau mai putin discret despre intentiile sale.

Evident, nu usile sau camerele in care conduc ne intereseaza, ci oamenii pe care ii gasim sau nu acolo. De aici si dilema metodelor de abordare: sa stii cand sa vrei sa intri, sa alegi cand sa bati si cand sa intri neinvitat, sa simti cand sa le inchizi in urma ta sau cand sa le lasi intredeschise.

Mai sunt multe de spus pe aceasta tema. Cine are chef sa continue este invitatul meu, subiectul a fost abia... deschis.

Cine este?

Etichete:

marți, august 22, 2006

Anonim

Un colt de plaja. Valuri dulci. Pelicani fantomatici. Armonie. O palma de cer. Steaua norocoasa: Sfantu Gheorghe.

Scurt metraje de fictiune, animatii, lungmetraje, "Generatia Asteptata": festivalul de film Anonimul.

Competitie si relaxare.

Apus cu final neasteptat.


















Etichete:

sâmbătă, august 19, 2006

braindead

sau somnul ratiunii

muuult prea comod

muuult prea obosit ca sa mai injur

muuult prea ocupat sifonandu-mi camasa preferata

niciodata prea ocupat pentru a spune lucrurile corecte

hai liberare!

Etichete:

duminică, august 13, 2006

Lula, Lulu si Domnul Zzz..


Intr-una din nopti libelula Lula avu un vis tulburator. Cum se trezi din somn si din buimaceala provocata de vis se repezi spre casa libelulului Lulu.

Spre deosebire de ceilalti libeluli, Lulu avea darul incredibil de a descifra vise. Putea retrai cu usurinta senzatiile provocate de visul pe care il auzea povestit in timp ce atingea usor antenele interlcutorului si apoi gasea explicatii logice si realiste pentru fiecare dintre intamplari. Atunci cand se impotmolea, apela la Tantarul Zzz.., autorul unui numar impresionant de nuvele fantastice. Dl Zzz.. gasea intotdeauna cuvintele potrivite pentru a descrie senzatiile retraite de Lulu.

Asadar Lula zbura intr-un suflet spre Lulu si ii marturisi cu emotie visul erotic ce-l avusese in acea noapte: se facea ca o pereche imensa de aripi matasoase o invaluia pe Lula, facandu-i sa tresara fiecare inel de pe trupul ei subtiratic. Cuprinsa de un fior puternic, asemeni unei presimtiri ca un lucru grozav se intampla chiar in acel moment, Lula se simti strabatuta in secunda urmatoare de un suvoi intreg de simtiri care o faceau sa zambeasca si sa planga in acelasi timp.

Asa cel putin sunau explicatiile lui Lulu. Incomplete si putin debusolante. Prea absurde pentru gustul lui Lulu, indreptat spre realism. Lipsit de inspiratie in acea dimineata, mici cuvintele domnului Zzz.. nu descalceau cu mult situatia. Asa ca Lulu se hotari sa refaca experienta. Urma sa se culce impreuna cu Lula pe aceeasi frunza de nuc si sa viseze impreuna cu ea enigmaticul vis.

In umbra dupa-amiezii, cei doi se asezara fata in fata si inchisera ochii in acelasi timp. Iar senzatiile nu intarziara sa apara. In imbratisarea aripilor imense, cei doi aveau impresia ca aluneca pe un tobogan nesfarsit, acoperit cu geamuri opace si care, in loc de apa, era umplut cu un soi ciudat de energie care ii purta din ce in ce mai departe, in timp ce un curent necunoscut le strabatea corpurile de la antene pana in varful cozii. Oricat de mult au incercat sa se trezeasca, speriati de acest gen de calatorie, cei doi s-au vazut siliti sa inainteze pana in momentul cand, brusc, totul s-a oprit, independent de vointa lor. S-au trezit inconjurati de o pasta cleioasa, imposibil de definit.

Dintr-o data au auzit vocea vesela a dlui Zzz..: “Am inteles! Am inteles, in sfarsit! De azi inainte nu mai puteti fi libelule! Ati descoperit Dragostea si trebuie sa deveniti fluturi! Ceea ce va inconjoara este coconul. Nu va ingrijorati, veti fi din nou liberi in doar cateva ore. Da, da! Trebuie sa aveti aripi sa puteti zbura: aripi puternice si opace. Concrete. Vopsite in toate culorile pamantului. De acum inainte veti fi victime, nu pradatori. Va veti simti cele mai puternice fiinte dar veti fi cele mai firave. Si mai ales trebuie sa muriti. Cat mai repede. Dragostea nu trebuie sa supravietuiasca prea mult. Enigma nu are voie sa fie dezlegata. Da, da! Trebuie sa deveniti fluturi!”

Etichete:

sâmbătă, august 12, 2006

contraventia




Sa furi timp din propria viata.

Sa-l intorci.

Inca un weekend inainte de a incepe munca, inca o vacanta inainte de a incepe scoala, inca o tigare inainte de a te culca.

Inca o ceasca de cafea.

Inca un pic din aroma ei.

Inca un rand.

hai liberare

Etichete:

joi, august 10, 2006

adnilgo ni

Priveste-te in oglinda. Indrazneste! Saluta-te cu familiaritate. Tutuieste-te chiar!
Oglinda nu are rama; nu incepe si nu se sfarseste. Sau..da, da, are rama, construita cu atentie si indemanare, insa calitatea geamului lasa de dorit iar imaginea pe care o reflecta are trasaturile un ui personaj grotesc, de nerecunoscut, asemeni unui cadavru fata de omul odinioara viu. Sau poate ca tu ai murit intre timp fara sa-ti dai seama. Nici mortii nu stiu nimic despre starea lor. Poate ca sunt doar urme pe trupul tau, precum cele lasate de ceraceaf dupa un somn lung si profund. E ceva acolo care te face sa vezi lucrurile altfel.
Esti tu - cel care odata a plans, a ras, a mintit sau a marturisit, cel care va crede sau va refuza adevarul de mii si mii de ori de acum inainte, intepenit pe filmul nevazut al oglinzii. Ochi vesnic treaz, deschis inauntru, hotar in afara.

Etichete:

marți, august 08, 2006

Pe canapeaua albastra

Orice e posibil.

Sa te visezi intr-un sezlong cu manere de lemn, intinzand mana ca sa atingi iarba inalta care te inconjoara. Sa simti umbra nucului cum te invaluie odata cu trecerea orelor. Sa auzi cum se zbat filele cartii de pe masuta de rachita, acolo unde ai plasat - strategic - cana de ceai pentru ca ea, cartea preferata, sa ramana mereu deschisa la pasajul "acela". Sa arunci o privire lenesa spre manusile albe, din piele de caprioara, aruncate in iarba si sa zambesti enigmatic. Sa-ti aprinzi tigara si sa privesti fumul cum se ridica spre nori si sa incepi un vis nou, independent de cel care tocmai se petrece.

Sau poti sa stai pur si simplu, cu telecomanda in mana si cu privirile atintite pe geam, asteptand ploaia.

Etichete:

sâmbătă, august 05, 2006

cu nasu' in geam


doar eu si ploaia mea
doar eu si injuraturile mele
doar eu si catifeaua mea

unde dracu' am pus-o...

hai liberare

Etichete: