Lula, Lulu si Domnul Zzz..

Intr-una din nopti libelula Lula avu un vis tulburator. Cum se trezi din somn si din buimaceala provocata de vis se repezi spre casa libelulului Lulu.

Spre deosebire de ceilalti libeluli, Lulu avea darul incredibil de a descifra vise. Putea retrai cu usurinta senzatiile provocate de visul pe care il auzea povestit in timp ce atingea usor antenele interlcutorului si apoi gasea explicatii logice si realiste pentru fiecare dintre intamplari. Atunci cand se impotmolea, apela la Tantarul Zzz.., autorul unui numar impresionant de nuvele fantastice. Dl Zzz.. gasea intotdeauna cuvintele potrivite pentru a descrie senzatiile retraite de Lulu.

Asadar Lula zbura intr-un suflet spre Lulu si ii marturisi cu emotie visul erotic ce-l avusese in acea noapte: se facea ca o pereche imensa de aripi matasoase o invaluia pe Lula, facandu-i sa tresara fiecare inel de pe trupul ei subtiratic. Cuprinsa de un fior puternic, asemeni unei presimtiri ca un lucru grozav se intampla chiar in acel moment, Lula se simti strabatuta in secunda urmatoare de un suvoi intreg de simtiri care o faceau sa zambeasca si sa planga in acelasi timp.

Asa cel putin sunau explicatiile lui Lulu. Incomplete si putin debusolante. Prea absurde pentru gustul lui Lulu, indreptat spre realism. Lipsit de inspiratie in acea dimineata, mici cuvintele domnului Zzz.. nu descalceau cu mult situatia. Asa ca Lulu se hotari sa refaca experienta. Urma sa se culce impreuna cu Lula pe aceeasi frunza de nuc si sa viseze impreuna cu ea enigmaticul vis.

In umbra dupa-amiezii, cei doi se asezara fata in fata si inchisera ochii in acelasi timp. Iar senzatiile nu intarziara sa apara. In imbratisarea aripilor imense, cei doi aveau impresia ca aluneca pe un tobogan nesfarsit, acoperit cu geamuri opace si care, in loc de apa, era umplut cu un soi ciudat de energie care ii purta din ce in ce mai departe, in timp ce un curent necunoscut le strabatea corpurile de la antene pana in varful cozii. Oricat de mult au incercat sa se trezeasca, speriati de acest gen de calatorie, cei doi s-au vazut siliti sa inainteze pana in momentul cand, brusc, totul s-a oprit, independent de vointa lor. S-au trezit inconjurati de o pasta cleioasa, imposibil de definit.

Dintr-o data au auzit vocea vesela a dlui Zzz..: “Am inteles! Am inteles, in sfarsit! De azi inainte nu mai puteti fi libelule! Ati descoperit Dragostea si trebuie sa deveniti fluturi! Ceea ce va inconjoara este coconul. Nu va ingrijorati, veti fi din nou liberi in doar cateva ore. Da, da! Trebuie sa aveti aripi sa puteti zbura: aripi puternice si opace. Concrete. Vopsite in toate culorile pamantului. De acum inainte veti fi victime, nu pradatori. Va veti simti cele mai puternice fiinte dar veti fi cele mai firave. Si mai ales trebuie sa muriti. Cat mai repede. Dragostea nu trebuie sa supravietuiasca prea mult. Enigma nu are voie sa fie dezlegata. Da, da! Trebuie sa deveniti fluturi!”