Pe canapeaua albastra

Orice e posibil.

Sa te visezi intr-un sezlong cu manere de lemn, intinzand mana ca sa atingi iarba inalta care te inconjoara. Sa simti umbra nucului cum te invaluie odata cu trecerea orelor. Sa auzi cum se zbat filele cartii de pe masuta de rachita, acolo unde ai plasat - strategic - cana de ceai pentru ca ea, cartea preferata, sa ramana mereu deschisa la pasajul "acela". Sa arunci o privire lenesa spre manusile albe, din piele de caprioara, aruncate in iarba si sa zambesti enigmatic. Sa-ti aprinzi tigara si sa privesti fumul cum se ridica spre nori si sa incepi un vis nou, independent de cel care tocmai se petrece.

Sau poti sa stai pur si simplu, cu telecomanda in mana si cu privirile atintite pe geam, asteptand ploaia.