Domnul Zzz.. are ghinion (varianta necenzurata)

Prietenului meu Cody, cu drag :)

Domnul Zzz.. era multumit. Nu avea nici un motiv sa nu se simta asa. Arsita zilei trecuse. De-acum se putea plimba linistit pe orice parte a frunzelor leganate de adierea inserarii. La marginea padurii cateva ochiuri de apa supravietuisera calatoriei inevitabile spre straturile superioare si ramasesera sa intretina atmosfera umeda care-i prindea atat de bine domnului Zzz..
In curand avea sa inceapa vanatoarea. Ooo, da! Inca de dimineata domnul Zzz.. auzise sunetul acela ingrozitor care facea sa vuiasca padurea si cutremura fiecare fir de iarba. Vazuse sclipirile metalice ale masinariei infernale care se afunda in padure, spre Micul Luminis, si apoi structurile acelea ciudate, ca niste musuroaie imense si ascutite, colorate strident, inaltate incet dar sigur in acompaniamentul unor voci pe diferite tonuri. Iar pentru domnul Zzz.. asta insemna un singur lucru: o cina copioasa. Iubea luna august si turistii de week-end, fara a fi in totalitate constient de acest lucru. Se hranea cu prezenta lor in PadURICEa FERMECATa.
Invatase limba oamenilor cu multi ani in urma, la un curs intensiv de la Scoala de Lemn, iar de atunci toata treaba lui era sa traduca in limba padurii povestile Turistilor de Week-end si sa le interpreteze intr-un mod cu totul si cu totul original. Asa cum facuse si cu povestea celor doua libelule. In ciuda aparentelor, treaba aceasta nu era una usoara. Oamenii nu aveau mereu chef de vorba; alteori deschideau gura numai pentru a repeta unele lucruri vechi si plictisitoare si uneori, asta era culmea!, in variante asa de indepartate de cea originala, incat domnul Zzz.. era nevoit sa-si infunde urechile cu fire de praf si seminte de mac. Era mare lucru sa stii cum sa te apropii de oameni ca sa le poti sorbi ideile, cum sa zumzai ca sa-i provoci sa rosteasca cele mai intime ganduri si cand sa-i ciupesti ca sa le provoci cele mai neasteptate reactii [iar domnul tantar era un adevarat maestru. Volumele sale de nuvele adaptate din povestile Turistilor de Week-end erau dintre cele mai citite din PadURICEa FERMECATa].
Exact la momentul potrivit, domnul Zzz.. se desprinse de pe frunza de nuc si porni vanatoarea*. Se indrepta spre locul acela plin de lumini, agitatie si povesti proaspete. Plana usor si savura fiecare moment. Patrunse in Micul Luminis, isi incorda usor aripile si ocoli primul cort. Chiar cand se pregatea sa faca dreapta si sa se indrepte spre prima victima auzi un fosnet in spatele sau. Isi intoarse privirile si ramase consternat: nici nu observase Omul care se intorcea acum dinspre tufisuri, aranjandu-si cureaua pantalonilor si strangand in mana un teanc gros de hartii tiparite. Era atat de aproape incat coliziunea era inevitabila. Incercand un viraj brusc, dl Zzz.. abia avu timp sa vada ziarul care venea spre el cu o viteza ametitoare. Inainte de a-si pierde cunostinta mai apuca sa gandeasca: "Cred ca am fost descoperit. Am aflat atatea secrete si-acum dispar odata cu mine. Cine va mai putea dezlega misterul Dragostei? Poate ca nu e intotdeuna un avantaj sa stii foarte multe.."


*In editia originala "atacul"