knock knock... who is it?

Nimic mai intimidant si nimic mai captivant decat misterul unei usi inchise. Parte cale de comunicare si parte zid de lemn, usa in sine este mai putin un obstacol, ci mai mult un avertisment: "Deschide-ma sau nu, oricum vor fi consecinte."

Iata de ce chiar si tu, macar o data in viata, ai ascultat cu infrigurare zgomotele si vocile din spatele unei usi, incercand poate chiar sa arunci si cateva priviri prin gaura cheii.

Si parca intreaga forta a usii sta in acea bucata de metal numita clanta. Inainte sa deschida o usa, omul simte nevoia sa-si indrepte intreaga atentie unui maner de metal: il priveste, il asculta, il atinge incercand parca sa-i afle intentiile. Apoi urmeaza ritualul manevrarii clantei: in functie de cum o apasa, trimite dincolo de usa un mesaj mai mult sau mai putin discret despre intentiile sale.

Evident, nu usile sau camerele in care conduc ne intereseaza, ci oamenii pe care ii gasim sau nu acolo. De aici si dilema metodelor de abordare: sa stii cand sa vrei sa intri, sa alegi cand sa bati si cand sa intri neinvitat, sa simti cand sa le inchizi in urma ta sau cand sa le lasi intredeschise.

Mai sunt multe de spus pe aceasta tema. Cine are chef sa continue este invitatul meu, subiectul a fost abia... deschis.

Cine este?