De langa cana cu ceai..

..de pe noptieră, tolănit in canapeaua albastră, cu geamul apropiat ca nu cumva răcoarea serilor de toamna să pătrunda până în suflet, permiţi visului să deturneze înca o dată realitatea.
Învăluit în nostalgia de octombrie, poţi să te inchipui întins pe malul mării într-o dimineaţă fierbinte de vară: înconjurat de nisipul crocant care se lipeşte de pielea arsă de soare, şi de foşnetul valurilor. Să laşi apa să te înconjoare ca o mătase verde-albăstruie, să dansezi cu peştii şi să admiri zborul pescăruşilor.
Să stai pironit pe nisip minute întregi în aceeaşi poziţie şi să ajungi să-ţi doreşti să te poţi întoarce pe o parte dar să te recunoşti învins de o forţă necunoscută care îţi amorţeşte orice mişcare. Să rămâi prizonierul razelor de soare care în curând îţi vor arde pleopele şi fiecare centimetru pătrat de piele.
Sau poţi să stai liniştit şi să admiri toamna pe care ai aşteptat-o cu atâta ardoare