Lucruri care ma agaseaza in dupa-amiaza asta

Ma gandeam intr-o zi cum ar fi daca cineva s-ar trezi intr-o buna zi fara amintiri.
Nu, pe bune, poate suna a cliseu, dar tocmai pentru ca s-au facut ata de multe filme, carti, presupuneri si altele despre asta, ne putem imagina mai usor.
Ipoteza mea e urmatoarea: incetul cu incetul oricine ar reusi sa o ia de la zero in lumea asta mare si complicata (?).

Amnezia sa fie deci problema unor oameni care trec atat de grabiti prin viata? Oare faptul ca nu stiu ce sunt sau nu recunosc ce rost au unele lucruri pe lumea asta sa fie motivul pentru care le ignora de parca nici n-ar exista?
Nu. Trebuie sa fie altceva, ceva mult mai grav decat atat: cand totul in jur e o enigma pe care vrei sa o deslusesti atunci fiecare lucru nou e ca un numar de magie ce asteapta sa fie dejucat.
Si atunci?
Se numeste ignoranta, comoditate, autotmatism, lasitate, ba chiar in unele cazuri nici "prostie" nu e o exagerare.

Unii oameni aleg sa traiasca ca niste mici robotei - sa se trezeasca, in fiecare zi, sa mearga la munca, sa se intoarca apoi la acasa, ca sa se culce pentru ca a doua zi sa o ia de la cap... Ca apa dintr-un lighean - o apa calduta si linistita, niciodata in pericol de a fi inghitita, de a se revarsa sau, Doamne fereste!, de a produce vreo inundatie.
Fara riscuri, fara agitatie, fara sa-si incalce principiile stabilite cu grija ca sa-i protejeze de pareri nefavorabile, fara tristeti si fara bucurii.

Si de ce ar face altfel? De ce ar risca?

Pentru ca in dragoste si in razboi nu exista reguli si pentru ca orice, in viata, se plateste: si orice zambet si orice lacrima are reversul si pretul ei, pe care cand il platesti, cand il iei inapoi drept recompensa. Iar lipsa oricareia dintre aceste nu poate sa aiba drept raspuns decat tacerea.