Gradina ascunsa

Ma invart pentru ca lumea sa se invarta odata cu mine. O fac sa fie a mea in forme si feluri incontestabile; iar ea sufera si plange si rade odata cu mine. O cultiv, o ingrijesc, o aranjez cum imi place.
Ca o gradina.

Cu alei serpuite, acoperite cu pietris alb stralucitor, invadate pe alocuri de iarba inalta. Mai apoi culorile se maesteca: galben, rosu, mov, portocaliu...toate rasar din iarba inalta si deasa si se pierd in albastrul cerului. Putin spre dreapta, un portocal isi strecoara crengile subtiri spre chipul siluetei din piatra care strajuieste izvorul gradinii.

Ma intorc cu spatele la foisorul cu arcade frante si pasesc usor pe alee. Ceaiul a ramas neterminat pe masa. Intind palmele si iarba le atinge intr-un fel misterios si complice; precum vibratia molatica a aerului, cauzata de bataia aripilor unor molii paroase si pufoase in zborul lor aiuristic catre lumina.

Cu pasi siguri ma indrept catre gard. Ma plimb de-a lungul lui si mersul devine din ce in ce mai ritmic. O senzatie indescriptibila isi face simtita prezenta. Drumul de-a lungul gardului devine din ce in ce mai lung, culorile se combina iar diferenta dintre pamant si cer dispare in totalitate. Totul se concentreaza intr-un unic gand: poarta!

Ma impiedic in iarba imensa, care acum ma inteapa si ma agaseaza; florile se invart ca intr-un caleidoscop, albul pietrisului ma orbeste iar gardul ramane nesfarsit: fara cap, fara coada, fara nici o posibilitate de a iesi.

Inauntru sunt eu. Afara sunt ceilalti.

Cele mai negre ganduri, cele mai perverse dorinte si cele mai obscure idei, sunt toate ascunse inauntrul meu, departe, aparate de ziduri groase si inalte pentru care am cheltuit atat de multa energie sa le construiesc incat nu a mai ramas nici un strop pentru a trece peste ele; un punct dupa care nimeni din afara nu mai poate inainta.
Si nu e rau sa fie asa - sa am locul meu, bucatica din mine care sa fie doar a mea, la care sa nu ajunga nimeni si pe care nimeni sa nu o cunoasca; e de ajuns sa exist, sa stiu sa rad, sa plang, sa ma bucur, sa fiu trista, sa iubesc, sa urlu, sa mint, sa daruiesc, sa ingiontesc si toate celelalte lucruri pe care le pot face chiar daca nimeni nu va sti vreodata de ce.