Purgatoriu

Raiul. Locul fericirii vesnice in care, acei dintre noi care au puterea sa creada, spera ca toti cei pe care i-au iubit vreodata sa ajunga la un moment dat; poate singura alinare in fata certitudinilor si a rigiditatiii destinului: speranta oarba in lucrurile ascunse.

Desigur, constiinta acestei jinduiri dupa sensuri, rosturi si intelesuri nu atarna deasupra capului in fiecare moment al existentei noastre; mai degraba mocneste in suflet facand existenta calduta, confortabila si optimista.
Speranta, pana la urma, pare un sistem perfect pus la punct, caci alimenteaza ea insasi credinta in surogatul pe care il creeaza: si daca totusi ceva din toate astea e adevarat?

Sunt momente in care lumea pare un mic paradis, momente in care sufletul se deschide si primeste in el toate maruntisurile care il ating precum penele albe si pufoase ale aripilor de inger.

Sunt bucati de cer reflectate in fiecare ciob pe care te opresti sa il admiri. Si sunt momente in care totul in jurul tau conspira pentru tine si se transforma in bucati ale aceluiasi mare balon, construit ca sa te ridice spre cer, sa te apropie cumva de toti cei pe care ii credeai imposibil de departe.

Nu deschide ochii prea repede, pentru ca atunci cazatura o sa te raneasca precum muscatura unui sarpe