Pisica defecta

Sunt o pisica. Imi place sa fiu alintata, stiu sa torc si sa dau tacticos din coada. Daca stii cum sa ma mangai ma voi intoarce la tine in fiecare seara.

Nu fac nici un zgomot cand intru in camera ta. Apar ca si cum asa este firesc, ma asez pe o perna, te privesc in treacat, apoi inchid usor ochii si dau din coada ca si cum stau langa un prieten vechi.

Normal ca nu crezi in mine. De ce ai face-o, cand lumea e plina de minciuni? Dar te complaci in aceasta situatie, iti place compania mea, o combinatie reconfortanta de liniste si placere. Incepi sa-mi acorzi incredere, sa tii la mine. "E o pisica fara inima... dar eu m-am atasat de ea, mi-a intrat pe sub piele..."

Intr-o seara nu voi veni. Nu pentru ca nu voi dori, ci pur si simplu pentru ca nu voi putea. Eu pisica perfecta, micuta gheisa in care incepusei sa crezi, nu voi aparea sa-ti mangai mainile. Va fi un act de tradare peste care nu vei putea trece, pentru ca, vezi tu, sunt un animal in care nu trebuia sa ai incredere inca de la inceput.

Sunt o pisica defecta. Stiu sa seduc si sa insel cum nici o alta pisica nu poate, dar am inima de caine, iubesc pana la moarte. Intr-o seara, dupa o lunga plimbare in care am luptat cu frica, am decis sa-ti spun adevarul. Incercand sa-mi gasesc curajul de a-ti spune ca te iubesc, m-am urcat langa o fereastra si te-am cautat printre perdele. Ti-am vazut mainile agitate si buzele tremurand cuvinte ce nu credeam ca poti rosti: te-am ascultat cum ma izgoneai, fara sa pot spune nimic.

Am plecat departe. Destul de departe cat lacrimile pierdute sa se usuce fara ca cineva sa le poata urmari pana la mine.
Pisicile nu iubesc, ai uitat?!