Dragostea ca un desen

Primele linii sunt prima intalnire. Sub semnul lor va creste restul.

Primele intalniri sunt primele forme. Contureaza un desen reusit sau o greseala care va fi mototolita si apoi aruncata.

Primele hasuri sunt primele emotii. Incep sa adauge adancime relatiei.

Primele sentimente sunt primele umbre. Vine un moment in care le lasi sa creasca ca niste frunze din liniile timide, in speranta ca volumele si luminile pe care le vor releva sunt cu adevarat ceea ce speri.

Detaliile sunt saruturile. Aproape ca poti sa-i simti pulsul inimii sub piele.

Soaptele in ureche sunt reflexiile din ochi. Lumina pare ca tresare pentru o secunda sub pleoapele din carbune si hartie, la fel cum urechea a vibrat dupa vocea ei.

Textura hartiei este ca o relatie imperfecta. Iti aminteste de farmecul inexplicabil al greselii.

Iubirea este desenul neterminat. Simti o nevoie irezistibila sa-l tii in mana, sa-i adaugi detaliu dupa detaliu, si sa-l admiri crescand, hranindu-se din sufletul tau.

Liniile gresite sunt precum certurile. Te musca, te consuma, si uneori pentru a le putea sterge sacrifici bucatele din desen, pe care cu greu (sau poate niciodata) le vei putea desena mai bine.

Regretele sunt acele de carbune ramase pe maini, bucatele date din tine care nici macar nu au ajuns pe hartie.

Semnatura este despartirea.