Cine se teme?

Portocala - fructul portocalului, de forma sferica, aromat si zemos, bogat in vitamine (invelit intr-o coaja de culoare galben-rosiatica). Consumata in cantitati mari, duce la cresterea considerabila a acidului in stomac. Asadar, excesul nu este recomandat. In dimineata aceasta insa, va invit sa serviti doar o felie....va este cumva teama? de "aciditate sporita"? sau ca nu cumva sa risipiti timp pretios citind aceste randuri?
Adevarul e ca toata lumea se teme de ceva. Iar oamenii se tem atat de tare si de atat de multe lucruri, incat exista adevarate clasamente ale fricilor. Celebra intrebare "de ce te temi cel mai tare in viata?" pare un soi de refulare, o incercare de a face din frica un martiriu, din fricos un erou precum si de a gasi forme lingvistice cat mai elaborate, prin care orice ezitare sa intre glorios in panteonul micilor motive de panica.

Asa ca m-am decis sa fiu sincera:

Ma tem de moarte dar ma tem ca nu stiu sa traiesc viata pe de-a-ntregul.
Mi-e teama ca ma ingras prea tare si ma gandesc cu frica sa nu mi se faca rau de la lipsa de mancare.
Mi-e frica sa spun cuiva "te iubesc" si ma sperii atunci cand iubirea lipseste din viata mea.
Mi-e frica de caini si mi-e frica sa nu ajung la batranete fara sa-mi fi luat un caine, asa cum planuiam cand eram mica.
Mi-e frica de singuratate dar ma tem de cei care-mi invadeaza intimitatea ca o eruptie vulcanica care distruge orice zid.
Mi-e teama de intuneric dar nici nu pot sa ma gandesc ce-ar insemna lumina perpetua.... (eventual materializata intr-o eterna zi de joi!!)
Mi-e frica sa fiu eu insami asa cum mi-e teama ca n-am sa ma pot simti niciodata in largul meu in prezenta altora.
Ma tem sa nu ratez momentele care mi-ar schimba iremediabil destinul si mi-e groaza de tot ce imi ameninta viata si linistea.
Mi-e teama sa nu racesc cand merg prin ploaie si mi-e frica c-am sa ratez mirosul florilor ude intr-o seara ploioasa de primavara.

Ma tem ca nimic din toate astea nu e imposibil si ma tem ca nu e nimic care sa nu poata fi schimbat....