Vis de seara
Printe pereti si geamuri se scufunda,
Se stinge, pana cu pana arzanda,
Aripa de flacari din amurg.
Orasul, valurit de umbre si tacere,
Omul, tacut, din umbra, vor sa spere.
Pacatele nu se mai scurg.
Visele de noapte nu apar inca.
Le soarbe fumul in burta lui adanca.
Credinta si speranta fug.
Nori grei de lacrimi, praf si miere,
Nori rosii de sange si durere,
Nori pacatosi in rauri curg.
Pacatele ne musca, si-n lumea golita
De inocenta, cu lacrimi de ura cumplita,
Ne inecam pe rug.
Parfumul nespalat de oameni dobitoci
Ce fura, se omoara, se scuipa ca-ntre porci,
Potop se-abate in amurg.
Ploua din noi ca dintr-un uragan
De flacari si sudoare, ce-ntr-un imens morman
Ne bate ca pe-un fulg..
Etichete: Alexino
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu
< Înapoi la portocale