despre catifea
Sau despre teoria vindecarii...
A dracu' vindecare...
Hai mai bine sa-ti explic cam ce inseamna sa fii infasurat(a) intr-o mantie de catifea. Cap turtit ce esti! (glumesc).
Cunosti sentimentul... Cum care? Atunci cand stai ghemuit(a) intr-un colt si infasurat(a) intr-o mantie de catifea... Stransa in jurul umerilor tai. Imbratisharea aceea delicata si moale pe care numai catifeaua ti-o poate oferi. Imbratisarea care tine locul la atat de multe (sau multi, dupa caz). Da, da, ca in reclama la ciocolata. Exact. Vezi ca stii?
Ei bine, inclin sa cred ca nu neaparat catifeaua este atat de importanta, cat intamplarea care te-a adus sa vrei sa te retragi intr-un colt. Corecteaza-ma, te rog. Altfel, am sa-ti doresc lucruri gresite. S-a mai tinut deja de atatea ori inainte teoria contrastelor si rolul intunericului in a-ti arata lumina incat as fi penibil. Si pentru ca nimic nu se compara cu vindecarea...
Am sa-ti doresc cat mai putine zile dinaintea zilei de catifea (pentru ca totusi dor), chiar daca sunt necesare si ele.
Si cat mai multe zile de catifea, fiindca nimic nu le poate intrece dulceata si linistea si puterea de vindecare. Indiferent de unde ar veni catifeaua. Fie de la cineva special, fie pur si simplu te la tine insuti. Desi parca e mai special cand te infasori de unuL singur.
Hai zile de catifea! :))
Etichete: Cody
Publicat de cody la 3:04 p.m.
2 Comentarii:
Vorbele tale parca au in ele ceva din textura catifelei (pe care inca o astept)- mai ales dupa ce am simtit de atatea ori spini in tonul randurilor semnate de tine
:))
nice
pey mersic... dar sa shtii ca nu intzep, asha, de fel. Incerc doar sa stimulez animalul infometat dupa ganduri, sa-i ridic intrebari, sa-i gadil creieru'. Cat despre catifea, mi se pare cea mai aleasa simtzire.
Iar momentul acela, in care ai intreaga lume infashurata ca o sforicica in jurul degetului aratator, cu propriile maini in jurul umerilor tai, atunci cand itzi dai seama ca eshti mai mare decat intreg Universul, doar tu shi vindecarea ta, mi se pare sfant de-a dreptul.
Adica momentul in care ajungi sa-tzi iubeshti ranile shi sa zambeshti complice, ca shi cum ai fi descoperit un adevar ascuns, pe care nu-l mai cunoashte nimeni in toata lumea, momentul in care itzi vei da seama ca de atunci inainte nu o potzi lua decat in sus.
deci, ashadar, prin urmare, in concluzie shi in consecintza...
catifea! :)
Trimiteți un comentariu
< Înapoi la portocale