duminică, mai 28, 2006

Despre suflete si ingeri

Ingerul meu s-a schimbat.

L-am auzit venind azi-noapte. A aterizat in spatele meu si l-am recunoscut dupa fosnetul aripilor. Am ramas nemiscata si am asteptat atingerea pufoasa a penelor si imbratisarea alba ca laptele.
Dar aripile lui mari se preschimbasera in spini. Am incercat sa scap din inchisoarea strangerii lui si n-am simtit decat durere. Si nimic din ce stiam nu mai era ca inainte: calmul, linistea, fericirea - toate disparusera din ochii lui rosii ca sangele. "Nu mai pot sa-ti ofer nimic din toate astea. Trebuie sa suferi ca sa fii fericita. Ai spus-o chiar tu".
Si am stiut atunci ca nu mai are rost sa ma zbat: ca va ramane pe vecie infipt in carnea mea, ingerul meu transformat in demon.
Ma va insoti mereu, incolacit in jurul meu ca o muscatura adanca, alungand pe oricine va incerca sa se apropie, cu ochii lui rosii si rasuflarea de gheata. Isi va trage seva din suferinta mea, va deveni tot mai puternic iar lupta va fi zadarnica: nimeni nu-l va invinge vreodata. Nici macar eu.

Etichete:

2 Comentarii:

Blogger cody a spus...

s-ar putea organiza o sesiune extraordinara de operatzie cu o echipa de chirurgi specializatzi care sa extraga spin cu spin :) Shi daca vreun chirurg se declara depashit de situatzie shi dezarmat in fatza stricaciunilor cauzate de acest inger transformat, poate cu nishte ustensile moderne, daca nu chiar prototipuri.

Intr-un fel poate e bine... daca ingerul respectiv shi-a transformat aripile in spini, in mod sigur nu mai poate zbura. Ceea ce il face susceptibil extirparii :)

12:38 a.m.  
Anonymous Anonim a spus...

Da, dar o echipa ar insemna sa-mi las soarta in mainile altora, ceea ce in principiu nu face bine la starea de sanatate, caci duce spre delasare.
Pe de alta parte, daca as cauta - asa cum am invatat eu de la un cunosut de-al meu - de una singura capatul sforicelei cu ajutorul degetului aratator, cred ca timpul necesar ar concura cu eternitatea...si pana acolo cred ca as reusi sa invat sa-l iubesc iar despartirea mi-ar face mai mult rau decat bine
Cred ca mie-mi plac paradoxurile!!!
:))))))))))))

3:41 p.m.  

Trimiteți un comentariu

< Ύnapoi la portocale