despre pisici

Animale elegante şi curate (relativ), uimitoare prin graţia lor, fascinante prin independenţa pe care o afişaza cu atâta dezinvoltură.

Deşi fiecare proprietar de pisică (a se nota că este un animal cu nume de gen feminin) va recunoaşte intr-o oarecare masură că animalul din "proprietatea" sa nu prea cunoaşte ce este acela devotament, va apăra vehement cauza mâţelor de pretutindeni.

Nu mă întreb de ce, cred că am înţeles. De fapt ştii şi tu cât de păcătoasa poate fi dependenţa, fie ea de orice fel. Chiar şi faţă de o companie placută în aparenţă, însă decadentă in esenţă.

Iar in acest moment mă întreb de ce apelativul "căţea" şi-a câştigat un renume atât de prost. Să-mi fie cu iertare, dar am cunoscut cateva căţele pline de devotament (în acest caz, apelativul se doreşte un compliment).

Şi pentru că viaţa excelează în a ne arunca în faţă ironii pline de subînţelesuri, am să recunosc că în acest moment, tot ce îmi doresc este sa mai gust o dată dependenţa faţă de făptura care alege sa mă viziteze după bunul ei plac (şi pe la ore de-a dreptul indecente, să nu uit).

Hai liberare!

P.S. Mulţumesc lui Radu Stoenescu pentru poza care surprinde esenţa personalităţii pisicii. A se nota că motanul prezentat, pe numele sau Bismarck (da, ca pe prinţ), a lăsat pentru o secundă să se vadă esenţa caracterului său draconic.

P.P.S. Acest text se doreşte un pamflet şi ar trebui tratat ca atare. Rog mâţele de pretutindeni să continue să se gudure după propriile pofte şi să fie recunoscătoare pentru dragostea necondiţionată pe care o primesc în fiecare zi.