Sa mergi cu viteza luminii
Oare ce simte un melc pe autostrada? Vede oare agitatia din jur, simte cum in acel microunivers el este aproape o constanta, sau simturile lui milimetrice il fac sensibil la frecvente total necunoscute noua?Lumina este orbitoare, zgomotul infernal, aerul pierdut printre noxe, asfaltul aproape lichefiat de vibratii, iar melcul nostru... este destinat uneia din miile de roti incinse care pe acest drum nu sunt altceva decat soarta.
In masina care il striveste cu o viteza infernala, pe bancheta din spate, sta un copil. Cu mainile rezemate de portiera, copilul se uita pe geam: nu vede traficul, nu vede copacii de pe marginea drumului care se perinda prin fata ochilor precum cadrele sacadate ale unei pelicule de film, ci observa rasaritul soarelui la orizont.
Precum un melc lenes, soarele se ridica lasand in urma dare portocalii. Surprins parca intr-un act intim de primele raze de lumina, vantul se agita brusc si urneste din loc norii uitati pe cer de ultima ploaie. Asa se face ca unii nori danseaza in cercuri misterioase, in timp ce altii se scurg incet printre pietre, hranind radacinile lantului trofic.
Pe pamantul umed, langa un arbore ce sapa prin pamant de 30 de ani dupa apa, un melc si-a lasat urmele in graba...
Ce inseamna sa mergi cu viteza luminii?
Inseamna sa intelegi ca linistea sufleteasca dupa care tanjesti nu poate fi decat ochiul furtunii vietii tale.
Etichete: Alexino
Publicat de alexander la 11:00 p.m.
3 Comentarii:
un melc nu percepe timpul asha cum il percepem noi. deci ceea ce expui tu acolo e complet irelevant. daca treci repede prin fatza unui melc, shi cand zic repede zic mers normal, nu te vede. cred ca el demonstreaza cel mai bine relativitatea timpului.daca il striveshte o mashina pot sa`tzi garantez ca suferintza lui va fi aproape nula.
explica`mi acum ca la un copil de 5 ani de ce melcul era lenesh shi cum a trecut el in graba pe langa arbore. sau nu era acelashi melc?
alta problema e cum linishtea sufleteasca e ochiul furtunii...
scuza`mi ignorantza shi lipsa de profunzime...mai bine scriai ca totul e relativ shi depinde de o multzime de factori personalizatzi, decat sa te zbatzi printre sintaxe frumoase fara sa transmitzi altceva decat o imagine vizuala a melcului strivit de asfalt.
never mind me, im an ignorant.
ps: vei observa ca evenimentul rasaritului se petrece dezamagitor de rapid. lenea nu prea se aplica la nivelul planetar.
despre melci stim ca in raport cu simturile noastre, ale oamenilor, sunt practic orbi si surzi. si evident teribil de inceti. tocmai de aceea pentru ei o autostrada, cu tot calvarul asociat, nu exista. suferinta mortii unui melc strivit va fi intr-adevar aproape nula din punctul nostru de vedere.
imaginile transmise prin sintaxe frumoase arata, asa cum bine ai atras atentia, relativitatea vitezei si timpului: chiar si o cometa, vazuta destul de departe, pare un punct oprit pe cer.
chiar si un melc pare grabit in comparatie cu tremurul imperceptibil al unei radacini de stejar.
chiar si dupa o zi in care ai alergat sa le faci pe toate, te-ai zbatut, te-ai stresat, te-ai consumat, te poti intoarce acasa langa cineva drag, si transformandu-te intr-un melc, poti ignora mirosul clocit al orasului, injuraturile pe care le-ai auzit, sirenele de la 12 noaptea. poti gasi linistea chiar in mijlocul furtunii.
e o chestiune ce merita discutata aici. the universe of ones self e in continua transformare, once trece dintr`un mediu 'furtunos' intr`unul stabil (*a se citi 'echilibrat' ca sa intzeleaga totzi ce am de zis) el nu mai exista in nici un actual centru. furtuna aia e un complet alt univers.
avem viziuni diferite asupra perceptziei universului shi sunt in stare sa accept asta, dar in legatura cu melcii....wtf. nu putem manifesta empatie fatza de ei (dont even argue with me on that!) shi mi se pare logic sa`i raportam la timpul nostru.
all and all...se putea shi mai rau
Trimiteți un comentariu
< Înapoi la portocale